marți, 2 martie 2010

Draga mea viata,



Ma gandesc tot mai mult la tine si incerc sa te apreciez.

Intai te-am vazut ca pe o mama care ma hranea cu tot ce aveam nevoie dar care atunci cand greseam ma punea la punct ca un parinte sever.Apoi mi-ai spus ca am crescut si te-ai transformat in prietena mea,mi-ai spus ca sunt suficient de matura incat sa fac fata problemelor,mi-ai spus ca pot lua decizii si pot fi responsabila.Dar ca si orice prieten bun vei ramane necrutator de sincera atunci cand ma vei vedea ca o iau pe carari gresite.

Vreau sa iti multumesc de modul cum am comunicat pana acum,pentru modul in care m-ai certat si m-ai modelat.Stiu ca am fost de multe ori neascultatoare,de multe ori nu am fost o buna prietena,stiu ca ma pierd in detalii si disper de multe ori usor.Mi-ai aratat si bune si rele.Ca prietena mi-ai atras atentia asupra naturii...asupra acelor lucruri simple pe care uneori le mai ignor si iti multumesc ca ma faci sa ma impiedic,(recunosc ca sunt o impiedicata),astfel incat sa fiu mai atenta la ce se petrece in jurul meu.Ma faci constienta de mine ca intreg,corp si suflet.Stii cum te simt?Ca pe ceva pretios si adevarat,ceva magic si totodata real,ceva rece si cald,ceva alb si ceva negru,te simt uneori ca ma atingi cu iubire alteori cu invidie.Uneori ma certi dar nu uiti nici sa imi recunosti meritele.Viata e cu de toate condimentata...bune,rele si colorata in toate culorile care exista.

Iti scriu aceste randuri pentru ca simt ca legatura dintre noi se raceste,vreau sa fii mai prezenta in viata mea.Stii ca noi mai dormim prin viata...uitam sa traim cu adevarat.Traiesc,mi-e bine insa nu asa cum imi doresc si nu mai recunosc semnele de le tine. Oi fi obosita?Stiu ca si tacerea e un raspuns...si faptul ca nu se intampla nimic inseamna ceva.Vreau sa aflu ce se intampla iar tu ca prietena sincera o sa imi raspunzi.Oare am nevoie de mai multa iubire?de mai multa actiune?de mai multa incredere?Sau poate de toate...Sau poate am nevoie de aceasta stare pentru a ma proteja de ceva,niciodata visele nu le vom putea elimina,ele ne ajuta sa fim vii.

Oricum stiu ca tu,viata,imi vei raspunde curand,am sa fiu mai atenta si sper ca aceste intrebari sa isi gaseasca raspunsurile...

luni, 1 martie 2010

Semnificatia "`prieteniei"......

...Stiu ca multi sunt dezamagiti de viata si de cei din jurul lor si nu mai cred in cuvantul "prietenie".Mi-as dori daca as putea cumva,sa le explic ca dezamagirea vine din noi insine,din dorintele si asteptarile noastre mult prea inalte pentru oamenii din jurul nostru,pentru oameni in general.De multe ori cand consideram ca avem un prieten bun ajungem la un moment dat sa ne bazam cu totul pe el,sau sa lasam toata povara vietii noastre pe el prin confesiuni...apoi se intampla ceva si cel mai bun prieten ne tradeaza...si simtim cum ne fuge pamantul de sub picioare,nu vom mai avea vreodata curajul de a ne increde in cineva.Problema este ca atunci cand ne-am aruncat cu capul inainte in relatia de prietenie,fiind sinceri,am pornit de la premisa ca putem astepta de la prietenul nostru tot ceea ce asteptam de la noi insine,si poate chiar un pic mai mult.De multe ori vedem in prietenul nostru un fel de "Dumnezeu"a carui menire este sa ne ajute...dar de fapt premisa corecta de la care trebuie sa pornim intr-o relatie de prietenie e ca prietenul nostru este un om,diferit de noi,cu viata,problemele si bucuriile lui,cu bun si rau,cu putere si slabiciuni.Niciodata un om nu va face rau asa din senin,fara sa i se fi facut si lui candva rau,dar,la un moment dat,sigur ne va gresi in vreun fel sau altul....
Pentru ca sa fim prieteni trebuie sa il pretuim pe celalalt,sa ne bucure prezenta lui,sa-i iertam toate greselile,pentru ca daca noi acordam incredere totala cuiva nu inseamna ca aceea persoana nu poate gresi niciodata,increderea noastra e un dar pentru persoana pe care o consideram prieten.
Mie prietenia mi se pare cel mai pretios lucru pe lumea asta,nu sper nimic altceva de la viata care se deschide in fata mea decat sa pot pretui oamenii care imi ies in cale,sa am parte de prietenie si prietenii,sa ma leg de oamenii,sa le cunosc gandurile si inimile si sa nu uit niciodata ca nu am nici un drept sa ii judec pe ceilalti,dar sa am minunatul privilegiu sa ma bucur de prietenia lor...

joi, 25 februarie 2010

Uita trecutul...traieste doar prezentul...

...Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde...fiecare om are destinul sau,singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce...nu inceta niciodata sa zambesti,nici chiar atunci cand esti trist pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.Viitorul frumos se poate atinge atunci cand nu se da importanta trecutului...nu vei invinge pana nu vei lasa in urma greselile si tristetile trecutului...fericirea este calea asa ca bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult dak te bucuri de el impreuna cu cineva drag...Fericirea este o calatorie,nu o destinatie...iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit din dragoste...dragostea este decizia de a face din problemele tale,problemele persoanei dragi...sa le imparti cu el...Este o nebunie sa urasti trandafirii pentru ca te-ai intepat in unul...Este o nebunie sa renunti la visele tale pentru ca unul nu s-a indeplinit...Este o nebunie sa nu crezi in iubire doar pentru ca cineva nu te-a iubit...
...Cum sa traiesti frumos fara iubire?cum sa visezi,sa umbli ori sa zbori?cum sa inoti prin marea de fericire,cum sa te bucuri de orice?si viata ta sa fie implinita fara iubirea care da fiorii?...
...Iar dak tu te-ai indragostit de cineva este vina ta,dar dak cineva s-a indragostit de tine este vina lui...iar pentru ca amandoi va iubiti este vina ei... a DRAGOSTEI...E atat de frumos sa gasesti persoana potrivita...E atat de frumos sa oftezi dupa fiecare sarut...E atat de frumos sa iubesti si sa fii iubit!!!!!!!!!!!!
...Asa ca ce mai stai lasa trecutul in urma si continua viata ca si cum nu ai avea trecut...si atunci totul va fi minunat...priveste numai in fata niciodata inapoi...

luni, 22 februarie 2010

Singuratate fara inteles.....

...De multe ori in viata mea am trecut prin diferite situatii care fara voia mea m-au marcat pe moment si uneori chiar pentru toata viata...asa am fost creata eu sa nu uit anumite lucruri...sa sufar in anumite imprejurari sau sa trec cu indiferenta peste anumite lucruri care de fapt ar fi trebuit sa fie in centrul atentiei mele.De multe ori ma simt singura si parasita chiar dak in jurul meu sunt o multime de oamenii dornici sa discute cu mine ,sa imi fie aproape...am in suflet o singuratate pe care nu mi-o pot explica si pe care nu o pot trece...nu o pot nega...privesc in jurul meu si vad o lume aparent vesela,oamenii zambind,tineri indragostiti,copii jucandu-se...si privesc si la mine...in interiorul meu...si vad un sentiment de amaraciune,intristare ca ei sunt fericiti iar eu nu...Si totusi realizez ca in spatele acestor oamenii sunt suflete la fel de chinuite de indoiala si suferinta ca si mine...sunt oamenii care desi sunt veseli in sufletul lor au o stare total opusa stari sale de spirit pe care o manifesta in contactul cu cei din jur...trebuia sa realizez ca problemele mele sunt in interiorul meu nu in exterior...trebuie sa imi analizez aspiratiile,atitudinile si sentimentele fie ele pozitive sau negative si sa incerc astfel sa imi inving propriile temeri...sa descopar partea buna a sufletului meu...acea parte care trebuie sa o dezvolt si sa o arat in viata mea...

joi, 18 februarie 2010

"O iubire sub lupa....."




....Floarea sufletului meu se numeste iubire,caci numele lui este iubire.Aproape toti ne intrebam care este semnificatia acestui cuvant magic.E ceea ce dorim noi sa fie.E un lucru sfant,o stare de gratie,un vis pe care nu-l atingi decat cu aripa gandului,e fiorul acela inexprimabil pe care il descoperi in ochii celuilalt,e un cantec pe care nu il auzi decat tu,si pe care doar un singur om il canta pentru tine.Scopul unei vieti e iubirea.Cum,oare sa traiesti fara iubire?E chemarea si raspunsul in acelasi timp,e esarfa de sentimente,iubirea trebuie sa invinga si ea invinge intotdeauna,intai iti ia mintile apoi iti aprinde inima in piept,iei foc si arzi ca o torta.De cand exista lumea si pamantul a existat iubirea,a existat un el si o ea care si-au spus "TE IUBESC".Iubirea va exista in toate timpurile.Povestile de iubire vor exista atata timp cat vor ramane oamenii pe pamant.Oriunde ne-am duce,iubim.Aici pe pamant si chiar dincolo de moarte.Insa multi oamenii mor cu dorintele spulberate si cu iubirile neimplinite.
Imi dau seama ca in marea asta de rau,de prostie,care este existenta unui om,singurul lucru pentru care merita sa traiesti este iubirea.E mai puternica decat minutul,decat universul,decat moartea.Este singura adevarata valoare omeneasca.Cand iubesti incerci sa te regasesti in fiinta iubita,careia ii daruiesti tot ceea ce iti doresti tie.Incerc sa gasesc o explicatie iubirii,incerc sa o inteleg....Iubirea este un sentiment trait de toata lumea dar atat de putin cunoscuta,e o slabiciune de care nu vom scapa niciodata,poate fi oriunde....Cand iubesti pe cineva ,trebuie neaparat sa fie ca si cum ai dansa impreuna cu el,cu aceiasi pasi,pe ritmul aceleiasi melodii.Iubirea nu se termina niciodata,nu are orar.Timpul nu prea are de-a face cu iubirea,uneori s-ar putea sa ti se para moarta,chiar ingropata,dar vine si pentru ea ziua invierii.
E ca o fuga nebuna a unuia catre celalalt,dar ce te faci cand doar unul fuge,iar celalalt doar asteapta simuland iubirea?Iubirea se naste din ochii nostri,din sufletele noastre,din inimile care bat atat de puternic.Iubirea sunt eu,iubirea esti tu,iubire suntem toti.Vom incerca sa iubim ca sa nu murim.Atunci cand iubesti traiesti intr-o lume care depaseste imaginatia,atunci cand doua suflete se intalnesc,timpul se opreste in loc,pamantul inceteaza sa se mai roteasca.
Iubirea trebuie sa existe cu siguranta,fie ea intr-o privire,strangere de mana,atingere,impuls sau sarut.Iubirea exista in noi toti asa ca trebuie sa o aratam....

miercuri, 17 februarie 2010

"O dragoste adevarata...."

.....Cand totul mi se parea fara sens,cand orice lucru imi era fara inteles,cand totul ma tulbura si ma facea sa cred ca iubirea nu exista cu adevarat s-au cel putin ca eu eram o persoana dificila cand era vorba despre iubire...dar....din fericire a aparut si ziua cand am descoperit iubirea adevarata.Refuzam sa ma gandesc ca vreodata intre mine si vreun baiat o sa fie ceva serios....dar...de data asta,nu a fost sa fie asa.
De cate ori ma intalneam cu EL,privirile lui se opreau asupra mea,iar eu le simteam parca cum ma ating ca o mana care incerca un gest de mangaiere si ma infioram de placerea acelui contact imaginar.. si.. totusi nu ma gandeam niciun moment ca ar fi putut fi dragostea caci oricum eu eram o fata trista lipsita de noroc iar EL era ca un semizeu,dak pot spune asa a carui apropiere imi facea sa imi tresare inima in piept.
Sentimentul de a insemna ceva in viata cuiva dadea vietii mele zile pline cu emotii.Putin mai tarziu am inteles toate acestea si oricat de imposibil mi se parea la inceput,apoi mi-am dat seama ca acela era inceputul dragostei.
Probabil era straniu dar simteam ca eram irezistibila la dorinta de a fi aproape de EL tot timpul.Dorinta de al vedea,de al simti alaturi de mine ma coplesea si intuneca definitiv tot ce fusese in viata mea inainte de EL.Era pentru mine cea mai mare bucurie pe care mi-o putea da viitorul.
Pana sa il cunosc pe EL,nu stiam ce e iubirea,dar pe acel baiat il doream cum nu dorisem pe nimeni pana atunci in viata mea.In sufletul meu simteam trezindu-se un sentiment necunoscut.Toata tristetea care se zbatea in sufletul meu trebuia dezvaluita.Nici nu isi imagina cata nevoie aveam de intelegerea lui,de ajutorul lui dar mai ales de iubirea lui...aveam nevoie de sfaturile lui mai mult decat isi putea inchipui.
Zilele care treceau fara sa il vad erau zile de chinuri ingrozitoare....totul era minunat cand ne intalneam.Vroiam sa pot sa ii vorbesc despre ceea ce simteam pentru EL dar nu gaseam cuvintele ca sa ma pot exprima pentru ca pana atunci in viata mea nimeni nu avusese o semnificatie mai trainica,ci totul fusese trecator si imi infiorase numai suprafata fara sa rascoleasca inima.
Niciodata nu intelesesem ce insemna pentru mine adevarata dragoste decat in clipa cand am simtit dorinta de al vedea cat mai des si de al simti alaturi de mine.
Dar intr-o zi a aparut EL,perfectul,minunatul,baiatul langa care am decis sa imi petrec tot restul vietii.
De multe ori stau si ma gandesc si nu imi vine sa cred cat de norocoasa am fost sa gasesc un baiat atat de valoros si pe deasupra sa fie si al meu pentru totdeauna.
Cateodata imi este frica....frica ca poate prin gesturile mele l-as putea pierde....si daca l-as pierde dupa ce in sfarsit pot spune ca am langa mine un baiat pe care l-am cautat mereu...viata mea nu ar mai avea niciun rost in mijlocul acestei lumi pline de rau.As suferi atat de mult incat as crede ca mi-am pierdut propriul suflet.
Pentru mine EL este totul si de-ar fi sa traiesc multi ani de acum inainte nu as putea trai fara EL.
EL a reusit sa ma schimbe total si tot EL mi-a dat sperante si mi-a demonstrat ca totusi mai exista oamenii in care poti avea incredere si care te pot iubi cu adevarat.....

marți, 16 februarie 2010

"A fi puternic........"

A FI PUTERNIC.....inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi.
A FI PUTERNIC.....inseamna a iubi pe cineva in liniste.
A FI PUTERNIC......inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist.
A FI PUTERNIC......inseamna a incerca sa ierti pe cineva care nu merita iertare.
A FI PUTERNIC......inseamna sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns.
A FI PUTERNIC......inseamna a ramane calm intr-un moment de disperare.
A FI PUTERNIC......inseamna a arata bucurie chiar cand nu o simti.
A FI PUTERNIC......inseamna a face pe cineva fericit chiar dak tu ai inima franta.
A FI PUTERNIC......inseamna sa taci atunci cand cel mai corect ar fi sa spui la toti nelinistea ta.
A FI PUTERNIC......inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu.
A FI PUTERNIC......inseamna a avea incredere in cineva care nu pare de incredere.
"De aceea,chiar dak viata pare destul de dificila si dura,A IUBI INSEAMNA A FI PUTERNIC"