Draga mea viata,

Ma gandesc tot mai mult la tine si incerc sa te apreciez.

Intai te-am vazut ca pe o mama care ma hranea cu tot ce aveam nevoie dar care atunci cand greseam ma punea la punct ca un parinte sever.Apoi mi-ai spus ca am crescut si te-ai transformat in prietena mea,mi-ai spus ca sunt suficient de matura incat sa fac fata problemelor,mi-ai spus ca pot lua decizii si pot fi responsabila.Dar ca si orice prieten bun vei ramane necrutator de sincera atunci cand ma vei vedea ca o iau pe carari gresite.

Vreau sa iti multumesc de modul cum am comunicat pana acum,pentru modul in care m-ai certat si m-ai modelat.Stiu ca am fost de multe ori neascultatoare,de multe ori nu am fost o buna prietena,stiu ca ma pierd in detalii si disper de multe ori usor.Mi-ai aratat si bune si rele.Ca prietena mi-ai atras atentia asupra naturii...asupra acelor lucruri simple pe care uneori le mai ignor si iti multumesc ca ma faci sa ma impiedic,(recunosc ca sunt o impiedicata),astfel incat sa fiu mai atenta la ce se petrece in jurul meu.Ma faci constienta de mine ca intreg,corp si suflet.Stii cum te simt?Ca pe ceva pretios si adevarat,ceva magic si totodata real,ceva rece si cald,ceva alb si ceva negru,te simt uneori ca ma atingi cu iubire alteori cu invidie.Uneori ma certi dar nu uiti nici sa imi recunosti meritele.Viata e cu de toate condimentata...bune,rele si colorata in toate culorile care exista.

Iti scriu aceste randuri pentru ca simt ca legatura dintre noi se raceste,vreau sa fii mai prezenta in viata mea.Stii ca noi mai dormim prin viata...uitam sa traim cu adevarat.Traiesc,mi-e bine insa nu asa cum imi doresc si nu mai recunosc semnele de le tine. Oi fi obosita?Stiu ca si tacerea e un raspuns...si faptul ca nu se intampla nimic inseamna ceva.Vreau sa aflu ce se intampla iar tu ca prietena sincera o sa imi raspunzi.Oare am nevoie de mai multa iubire?de mai multa actiune?de mai multa incredere?Sau poate de toate...Sau poate am nevoie de aceasta stare pentru a ma proteja de ceva,niciodata visele nu le vom putea elimina,ele ne ajuta sa fim vii.

Oricum stiu ca tu,viata,imi vei raspunde curand,am sa fiu mai atenta si sper ca aceste intrebari sa isi gaseasca raspunsurile...

Semnificatia "`prieteniei"......

...Stiu ca multi sunt dezamagiti de viata si de cei din jurul lor si nu mai cred in cuvantul "prietenie".Mi-as dori daca as putea cumva,sa le explic ca dezamagirea vine din noi insine,din dorintele si asteptarile noastre mult prea inalte pentru oamenii din jurul nostru,pentru oameni in general.De multe ori cand consideram ca avem un prieten bun ajungem la un moment dat sa ne bazam cu totul pe el,sau sa lasam toata povara vietii noastre pe el prin confesiuni...apoi se intampla ceva si cel mai bun prieten ne tradeaza...si simtim cum ne fuge pamantul de sub picioare,nu vom mai avea vreodata curajul de a ne increde in cineva.Problema este ca atunci cand ne-am aruncat cu capul inainte in relatia de prietenie,fiind sinceri,am pornit de la premisa ca putem astepta de la prietenul nostru tot ceea ce asteptam de la noi insine,si poate chiar un pic mai mult.De multe ori vedem in prietenul nostru un fel de "Dumnezeu"a carui menire este sa ne ajute...dar de fapt premisa corecta de la care trebuie sa pornim intr-o relatie de prietenie e ca prietenul nostru este un om,diferit de noi,cu viata,problemele si bucuriile lui,cu bun si rau,cu putere si slabiciuni.Niciodata un om nu va face rau asa din senin,fara sa i se fi facut si lui candva rau,dar,la un moment dat,sigur ne va gresi in vreun fel sau altul....
Pentru ca sa fim prieteni trebuie sa il pretuim pe celalalt,sa ne bucure prezenta lui,sa-i iertam toate greselile,pentru ca daca noi acordam incredere totala cuiva nu inseamna ca aceea persoana nu poate gresi niciodata,increderea noastra e un dar pentru persoana pe care o consideram prieten.
Mie prietenia mi se pare cel mai pretios lucru pe lumea asta,nu sper nimic altceva de la viata care se deschide in fata mea decat sa pot pretui oamenii care imi ies in cale,sa am parte de prietenie si prietenii,sa ma leg de oamenii,sa le cunosc gandurile si inimile si sa nu uit niciodata ca nu am nici un drept sa ii judec pe ceilalti,dar sa am minunatul privilegiu sa ma bucur de prietenia lor...