"Ranile care nu s-au vindecat......."

Am o confesiune de facut....este un moment greu insa stiu ca dupa ce voi face acest pas multe lucruri se vor schimba in viata mea.Am invatat ca atunci cand imi arata vulnerabilitatea de fapt nu fac altceva decat sa curat acele urme care poate mi-au lasat rani si imi pot asuma responsabilitatea fata de viata mea.Cand esti vulnerabil nu mai ai unde sa fugi,ai un singur lucru de facut:SA TE RIDICI si asta nu poate sa te faca decat puternic.
In ultima perioada,de o luna si ceva,am o stare meditativa...prima data am zis ca sunt obosita si ca am nevoie de odihna,apoi mi-am zis ca sunt linistita,in pace cu mine.....hmm.....dulce ironie....da,am fost toate acestea,obosita si linistita,de fapt am dat sonorul mai tare la ce se intampla in interiorul fiintei mele...anul trecut m-am ocupat de altii,credeam ca m-am ocupat si de mine.
Oare stiti de ce cartea mea preferata este "Ranile care nu se vindeca" de Sidney Sheldon?¿Va raspund eu:pentru ca in ultimele zile am descoperit ca ranile din interiorul fiintei mele nu s-au vindecat...insa nu am descoperit de ce.Confesiunea pe care o fac azi este: CA RANILE DIN INTERIORUL FIINTEI MELE NU S-AU VINDECAT.
M-a durut si in acest moment cand am scris asta....cred ca este cea mai mare durere pe care am simtit-o si da,am fost anesteziata....am reusit sa o ignor...am reusit sa fug de ea....insa acum a venit timpul sa o privesc in fata si simt...... cum ma intimideaza.A sosit momentul sa imi vindec ranile pentru a-mi putea continua viata...........