"O dragoste adevarata...."

.....Cand totul mi se parea fara sens,cand orice lucru imi era fara inteles,cand totul ma tulbura si ma facea sa cred ca iubirea nu exista cu adevarat s-au cel putin ca eu eram o persoana dificila cand era vorba despre iubire...dar....din fericire a aparut si ziua cand am descoperit iubirea adevarata.Refuzam sa ma gandesc ca vreodata intre mine si vreun baiat o sa fie ceva serios....dar...de data asta,nu a fost sa fie asa.
De cate ori ma intalneam cu EL,privirile lui se opreau asupra mea,iar eu le simteam parca cum ma ating ca o mana care incerca un gest de mangaiere si ma infioram de placerea acelui contact imaginar.. si.. totusi nu ma gandeam niciun moment ca ar fi putut fi dragostea caci oricum eu eram o fata trista lipsita de noroc iar EL era ca un semizeu,dak pot spune asa a carui apropiere imi facea sa imi tresare inima in piept.
Sentimentul de a insemna ceva in viata cuiva dadea vietii mele zile pline cu emotii.Putin mai tarziu am inteles toate acestea si oricat de imposibil mi se parea la inceput,apoi mi-am dat seama ca acela era inceputul dragostei.
Probabil era straniu dar simteam ca eram irezistibila la dorinta de a fi aproape de EL tot timpul.Dorinta de al vedea,de al simti alaturi de mine ma coplesea si intuneca definitiv tot ce fusese in viata mea inainte de EL.Era pentru mine cea mai mare bucurie pe care mi-o putea da viitorul.
Pana sa il cunosc pe EL,nu stiam ce e iubirea,dar pe acel baiat il doream cum nu dorisem pe nimeni pana atunci in viata mea.In sufletul meu simteam trezindu-se un sentiment necunoscut.Toata tristetea care se zbatea in sufletul meu trebuia dezvaluita.Nici nu isi imagina cata nevoie aveam de intelegerea lui,de ajutorul lui dar mai ales de iubirea lui...aveam nevoie de sfaturile lui mai mult decat isi putea inchipui.
Zilele care treceau fara sa il vad erau zile de chinuri ingrozitoare....totul era minunat cand ne intalneam.Vroiam sa pot sa ii vorbesc despre ceea ce simteam pentru EL dar nu gaseam cuvintele ca sa ma pot exprima pentru ca pana atunci in viata mea nimeni nu avusese o semnificatie mai trainica,ci totul fusese trecator si imi infiorase numai suprafata fara sa rascoleasca inima.
Niciodata nu intelesesem ce insemna pentru mine adevarata dragoste decat in clipa cand am simtit dorinta de al vedea cat mai des si de al simti alaturi de mine.
Dar intr-o zi a aparut EL,perfectul,minunatul,baiatul langa care am decis sa imi petrec tot restul vietii.
De multe ori stau si ma gandesc si nu imi vine sa cred cat de norocoasa am fost sa gasesc un baiat atat de valoros si pe deasupra sa fie si al meu pentru totdeauna.
Cateodata imi este frica....frica ca poate prin gesturile mele l-as putea pierde....si daca l-as pierde dupa ce in sfarsit pot spune ca am langa mine un baiat pe care l-am cautat mereu...viata mea nu ar mai avea niciun rost in mijlocul acestei lumi pline de rau.As suferi atat de mult incat as crede ca mi-am pierdut propriul suflet.
Pentru mine EL este totul si de-ar fi sa traiesc multi ani de acum inainte nu as putea trai fara EL.
EL a reusit sa ma schimbe total si tot EL mi-a dat sperante si mi-a demonstrat ca totusi mai exista oamenii in care poti avea incredere si care te pot iubi cu adevarat.....